Deși oamenii trăiesc cu pisicile de mii de ani, oamenii de știință încă nu știu exact cum acestea emit sunetele de tors. Dar noile cercetări par să ne apropie de acest răspuns.
Oamenii de știință poate că în sfârșit au descoperit cum produc pisicile celebrul lor tors, iar acest lucru s-ar putea datora structurii unice a aparatului vocal al prietenilor noștri felini.
Unii cercetători au considerat mult timp că torsul pisicilor este rezultatul contracției și relaxării mușchilor faldurilor vocale ale laringelui. Dar un studiu nou sugerează că nu ar fi așa și, în schimb, presupune că pisicile au niște „pernițe” speciale care le ajută să emită tors la ultra-joasă frecvență.
„Trăim cu pisicile ca animale de companie de aproximativ 10 000 de ani, iar acesta este unul dintre cele mai cunoscute sunete animale de pe planetă”, a povestit un lingvist de la Universitatea Linköping din Suedia, care studiază torsul. „Dar încă nu știm cum fac asta.”
Multe sunete produse de animale apar prin trecerea aerului prin laringe (sau „cutia vocală”), unde aerul face să vibreze corzile vocale pentru a emite sunet. Așa vorbesc și cântă oamenii, iar pisicile scot sunete asemănătoare mieunatului.
Pentru studiul mai detaliat, cercetătorii au trecut aer prin laringele pisicilor care au fost eutanasiate din cauza unei boli incurabile, pentru a stabili exact cum se produce sunetul. (Toți proprietarii pisicilor și-au dat acordul pentru utilizarea laringelor.)
Au descoperit că organele produc sunete asemănătoare torsului doar suflând aer prin ele, fără contracția sau relaxarea mușchilor laringelui.
Mai mult, corzile vocale ale pisicilor vibrau similar modului în care vibrează corzile vocale ale omului, producând sunetul „Vocal fry” — un sunet bâlbâit, întrerupt, emis atunci când vocea coboară într-un registru inferior.
Torsul este un sunet cu frecvență foarte joasă emis de un animal atât de mic ca pisica. La fel cum chitara bas produce un sunet mai grav decât vioara, corzile vocale mai lungi emit un sunet mai jos decât cele mai scurte — de aceea, șoarecii au voci mai stridente decât oamenii.
Dar, în ciuda dimensiunii lor reduse, pisicile pot produce sunete joase de tors datorită „pernuțelor” de țesut atașate de corzile lor vocale, ceea ce poate ajuta corzile să vibreze la frecvențe mult mai joase, au sugerat autorii noului studiu. Deși această descoperire nu exclude complet teoria conform căreia pisicile folosesc activ mușchii pentru a crea sunetul de tors, ea deschide uși pentru cercetări viitoare, adaugă aceștia.
Totuși, a trage o concluzie finală despre cum torc pisicile poate fi mai dificil decât pare.
Teoretic, oamenii de știință ar putea pune o pisică într-un aparat de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și să observe ce se întâmplă în creier atunci când pisica torsionează, a spus Eklund. Dar, pentru ca acest lucru să funcționeze, pisica ar trebui legată cu centuri pentru a rămâne complet nemișcată în interiorul scanerului și, în același timp, să fie determinată să torcă, a adăugat el, ceea ce ar fi un experiment etic problematic pe animale.